culăcime(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CULĂCÍME s. f. (Rar) Chiaburime. – Culac + suf. -ime.
culăcime(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) culăcíme (rar) s. f., g.-d. art. culăcímii
culăcime(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CULĂCÍME s. f. (Rar) Chiaburime. — Culac + suf. -ime.