cujbă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÚJBĂ, cujbe, s. f. 1. Bucată de lemn bifurcată la capăt, care se fixează în pământ sau într-un zid și de care se leagă sau se atârnă, cu un lanț, ceaunul deasupra focului.
2. (
Reg.) Nuia bine răsucită și pârlită în foc, întrebuințată în loc de frânghie. – Din
scr. gužba.