cuirasier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUIRASIÉR, cuirasieri, s. m. Soldat din cavalerie îmbrăcat în platoșă. [
Pr.:
cu-i-ra-si-er. –
Var.:
chiurasiér s. m.] – Din
fr. cuirassier.cuirasier (Dicționar de neologisme, 1986)CUIRASIÉR s.m. Soldat din cavaleria grea franceză, care purta cască și platoșă. [Pron.
-si-er, var.
chiurasier s.m. / < fr.
cuirassier].
cuirasier (Marele dicționar de neologisme, 2000)CUIRASIÉR s. m. soldat din cavaleria grea franceză, cu cască și platoșă. (< fr.
cuirassier)
cuirasier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cuirasiér (cu-i-, -si-er) s. m.,
pl. cuirasiéricuirasier (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cuirasier m. călăreț înarmat cu o cuirasă.
cuirasier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUIRASIÉR, cuirasieri, s. m. Soldat din cavalerie îmbrăcat în platoșă. [
Pr.:
cu-i-ra-si-er. —
Var.:
chiurasiér s. m.] — Din
fr. cuirassier.