cuirasare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUIRASÁRE, cuirasări, s. f. Acțiunea de
a cuirasa. –
V. cuirasa.cuirasare (Dicționar de neologisme, 1986)CUIRASÁRE s.f. Acțiunea de a cuirasa. [<
cuirasa].
cuirasare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUIRASÁRE, cuirasări, s. f. Acțiunea de
a cuirasa. [
Pr.:
cu-i-] —
V. cuirasa.