cuibà - explicat in DEX

cuiba (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CUIBÁ, pers. 3 cuibeáză, vb. I. Intranz. A-și avea, a-și așeza cuibul. – Din cuib.

cuiba (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CUIBÁ, cuibez, vb. I. Intranz. A-și avea, a-și așeza cuibul. – Din cuib.

cuiba (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cuibá (a ~) vb., ind. prez. 3 cuibeáză

cuibà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cuibà v. a-și așeza cuibul: la poalele movilelor cuibează vulturii cei falnici Od.

cuiba (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CUIBÁ, pers. 3 cuibeáză, vb. I. Intranz. A-și avea, a-și așeza cuibul. — Din cuib.