cuișoriță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUIȘÓRIȚĂ, cuișorițe, s. f. Plantă erbacee cu flori alburii sau roșcate și cu fructe capsule
(Holosteum umbellatum). [
Acc. și:
cuișoríță. –
Pr.:
cu-i-] –
Cuișor +
suf. -iță.cuișoriță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!cuișoríță (cu-i-) s. f.,
g.-d. art. cuișoríței; pl. cuișoríțecuișoriță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUIȘORÍȚĂ, cuișorițe, s. f. Plantă erbacee cu flori alburii sau roșcate și cu fructe capsule
(Holosteum umbellatum). [
Acc. și:
cuișóriță. —
Pr.:
cu-i-] —
Cuișor +
suf. -iță.