cucuia (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)cucuiá, cucúi, vb. I refl. (reg.)
1. a se cățăra, a se sui, a se cocoța, a se barica.
2. (fig.) a se împopoțona, a se împodobi peste măsură.
cucuià (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cucuià v. a se cocoța. [V.
cucuiu].