cucuiat - explicat in DEX

cucuiat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CUCUIÁT, -Ă, cucuiați, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre păsări) Moțat; (despre pui de animale cornute) căruia încep să-i crească coarnele. 2. (Despre oameni) Cocoțat pe ceva. [Pr.: -cu-iat] – Cucui + suf. -at.

cucuĭat (Dicționaru limbii românești, 1939)
cucuĭát, -ă adj. (d. cucŭĭ). Cu cucuĭ. Cu moț, moțat: găină cucuĭată. Cocoțat. S. f. Iron. Moartea: l-a trimes la cucuĭata!

cucuiat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cucuiát (reg.) adj. m., pl. cucuiáți; f. cucuiátă, pl. cucuiáte

cucuiat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cucuiat a. 1. moțat: găină cucuiată; 2. cocoțat: cucuiat pe un zid; 3. cu cucuie: fruntea-i cucuiată PANN.

cucuiat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CUCUIÁT, -Ă, cucuiați, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre păsări) Moțat; (despre pui de animale cornute) căruia încep să-i crească coarnele. 2. (Despre oameni) Cocoțat pe ceva. [Pr.: -cu-iat] — Cucui + suf. -at.