cucu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÚCU interj. Cuvânt care imită cântecul cucului. ♦ Strigătul copiilor când se joacă de-a v-ați ascunselea. – Onomatopee.
cucu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CUCU, Vasile (
n. 1927, sat. Igiroasa,
jud. Mehedinți), geograf român.
Prof. univ. la București. Preocupări în domeniul geografiei economice și a populației („Geografia României”, în colab; „Orașele României”, „Geografia populației și așezărilor omenești”).
cucu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cúcu interj.cucu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÚCU interj. Cuvânt care imită cântecul cucului. ♦ Strigătul copiilor când se joacă de-a v-ați ascunselea. — Onomatopee.