cuconiță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CUCONÍȚĂ,cuconițe, s. f. Diminutiv al lui cucoană (1). [Var.: coconíță, coníță s. f.] – Cucoană + suf. -iță.
cuconiță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cuconíță s. f., g.-d. art. cuconíței; pl. cuconíțe
cuconiță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CUCONÍȚĂ,cuconițe, s. f. Diminutiv al lui cucoană (1). [Var.: coconíță, coníță s. f.] — Cucoană + suf. -iță.