cuconet(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CUCONÉT,cuconeturi, s. n. (Fam.) (Mulțime de) cucoane (1), grup de doamne. [Var.: coconét s. n.] – Cucoană + suf. -et.
cuconet(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cuconét (fam.) s. n., pl. cuconéturi
cuconet(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CUCONÉT,cuconeturi, s. n. (Fam.) (Mulțime de) cucoane (1), grup de doamne. [Var.: coconét s. n.] — Cucoană + suf. -et.