cuconi - explicat in DEX

cuconi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CUCONÍ, cuconesc, vb. IV. 1. (Tranz.) A se adresa cuiva cu termenul de „cucoană, cucoane”. 2. (Refl.) A-și da aere de cucoană (sau de boier); a se îngâmfa. [Var.: coconí vb. IV] – Din cucon, (2) și din cucoană.

cuconi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cuconí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cuconésc, imperf. 3 sg. cuconeá; conj. prez. 3 să cuconeáscă

cuconi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CUCONÍ, cuconesc, vb. IV. 1. Tranz. A se adresa cuiva cu termenul de „cucoană, cucoane”. 2. Refl. (Depr.) A-și da aere de cucoană (sau de boier); a se îngâmfa. [Var.: coconí vb. IV] — Din cucon, (2) și din cucoană.