crăticioară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CRĂTICIOÁRĂ,crăticioare, s. f. Diminutiv al lui cratiță. – Cratiță + suf. -ioară.
crăticioară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) crăticioáră(-cioa-) s. f., g.-d. art. crăticioárei; pl. crăticioáre
crăticioară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CRĂTICIOÁRĂ,crăticioare, s. f. Diminutiv al lui cratiță.— Cratiță + suf. -ioară.
crăticĭoară(Dicționaru limbii românești, 1939) crăticĭoáră f., pl. e (oa dift.). Cratiță mică.