crăpa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRĂPÁ, crăp, vb. I.
1. Intranz. și
refl. (Despre obiecte) A se desface (în mod brusc) în mai multe bucăți; a plesni din cauza gerului, a unei lovituri etc.; a se sparge. ◊
Expr. Unde dai și unde crapă, se spune atunci când se obțin cu totul alte rezultate decât cele scontate.
Crapă lemnele (sau
pietrele) de ger sau
(e un) ger de crapă lemnele (sau
pietrele) = e un ger strașnic, e foarte frig.
2. Tranz. A sparge, a desface, a despica. ◊
Expr. A crăpa capul cuiva = a omorî pe cineva printr-o lovitură (în cap).
A-i crăpa (sau
a-i plesni) cuiva capul (de durere) = a-l durea pe cineva foarte tare capul.
3. Intranz. și
refl. (Despre lucruri elastice) A se rupe (fiind prea tare întins), a plesni; (despre piele) a deveni aspru, cu crăpături. ◊
Expr. A-i crăpa (sau
plesni) cuiva obrazul de rușine = a-i fi foarte rușine, a nu mai putea de rușine.
A-i crăpa buza (sau
măseaua) după ceva = a avea mare nevoie de ceva.
4. Tranz. A întredeschide. ◊
Expr. (
Refl.)
A se crăpa de ziuă sau
a se crăpa zorii = a se face ziuă, a se lumina.
5. Intranz. (
Ir.; despre animale și oameni) A muri. ◊
Expr. A crăpa de frig (sau
de sete, de necaz etc.) = a-i fi cuiva foarte frig (sau foarte sete, necaz etc.).
6. Intranz. (
Peior.) A mânca foarte mult, cu lăcomie (ca un animal). –
Lat. crepare.crăpa (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)crăpá (crắp, crăpát), vb. –
1. A desface brusc în mai multe bucăți, a plesni, a se sparge. –
2. A se desface, a se despica. –
3. A plesni, a pocni, a trosni. –
4. A sfărîma, a fărîmița. –
5. A se prăpădi, a nu mai putea (de gras, de invidie, de rîs). –
6. A muri. –
7. A întredeschide. –
8. A se deschide (despre boboci). –
9. A se face ziuă, a se lumina. –
10. (
Fam.) A mînca foarte mult, cu lăcomie.
Var. (Bihor)
crepeți. Mr. crep, cripai, cripată, cripare, megl. crep, cripari, istr. crepu. Lat. crĕpāre (Densusianu,
Hlr., 189; Pușcariu 408; Candrea-Dens., 401; REW 2313; DAR);
cf. it. crepare, prov. crebar, fr. crever, sp.,
port. quebrar. Sensul 6 apare și în cuvintele
it. și
fr.,
cf. germ. krepieren. –
Der. crăpăcios, adj. (sfărîmicios);
crăpîcea, s. f. (poreclă a celor mîncăcioși);
crăpelniță, s. f. (
fam., mîncare);
crăpat (
var. crepăt, crăpet),
s. n. (zori, răsărit; dogoare ), pe care DAR încearcă să-l pună în legătură cu
lat. crepitus, dar care poate fi
der. internă (DAR consideră neclar sensul 2, care datorează ideii de „căldură ce face omul să moară” = „crăpa”);
crăpătură, s. f. (deschizătură; plesnitură, fisură; spațiu îngust la o ușă întredeschisă; crăpare a pielii de pe față; crăpare a buzelor), care poate fi și reprezentant al alt.
crepatūra (Pușcariu 409; Candrea-Dens., 402; REW 2314; DAR), ca
der. internă a
rom. (
cf. și
mr. crăpitură, calpitură, cripitură). Din
rom. provine
ngr. ϰριπιτούρα (Murnu,
Lehnw., 30).
crăpa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)crăpá (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. crăp, 2
sg. crăpi, 3
crápă; conj. prez. 3
să crápecrăpà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)crăpà v.
1. a tăia d’alungul, a despica:
a crăpa lemnul; fig.
unde dai și unde crapă; 2. a se sparge, rămânând însă bucățile împreunate, a plesni (de vase):
crapă pietrele de frig; 3. fam. a mânca foarte mult:
i-am dus să crape PANN;
4. a muri (vorbind de animale); fig.
crapă de necaz; 5. a întredeschide:
a crăpa ușa; 6. a se deschide (de o floare);
7. a ieși zorile, a se lumina de ziuă. [Lat. CREPARE, a răsuna, a plesni].
crăpa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRĂPÁ, crăp, vb. I.
1. Intranz. și
refl. (Despre obiecte) A se desface (brusc) în mai multe bucăți; a plesni din cauza gerului, a unei lovituri etc.; a se sparge. ◊
Expr. Unde dai și unde crapă, se spune atunci când se obțin cu totul alte rezultate decât cele scontate.
Crapă lemnele (sau
pietrele)
de ger sau
{e un) ger de crapă lemnele (sau
pietrele) = e un ger strașnic, e foarte frig.
2. Tranz. A sparge, a desface, a despica. ◊
Expr. A crăpa capul cuiva = a omorî pe cineva printr-o lovitură (în cap).
A-i crăpa (sau
a-i plesni)
cuiva capul (de durere) = a-l durea pe cineva foarte tare capul.
3. Intranz. și
refl. (Despre lucruri elastice) A se rupe (fiind prea tare întins), a plesni; (despre piele) a deveni aspru, cu crăpături. ◊
Expr. A-i crăpa (sau
plesni)
cuiva obrazul de rușine = a-i fi foarte rușine, a nu mai putea de rușine.
A-i crăpa buza (sau
măseaua)
după ceva = a avea mare nevoie de ceva.
4. Tranz. A întredeschide. ◊
Expr. (
Refl.)
A se crăpa de ziuă sau
a se crăpa zorii = a se face ziuă, a se lumina.
5. Intranz. (
Ir.; despre animale și oameni) A muri. ♦
Expr. A crăpa de frig (sau
de sete, de necaz etc.) = a-i fi cuiva foarte frig (sau foarte sete, necaz etc.).
6. Intranz. (
Peior.) A mânca foarte mult, cu lăcomie (ca un animal). —
Lat. crepare.