crăie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRĂÍE, crăii, s. f. (Poetic sau în basme) Țară peste care domnește un crai (
1); regat, împărăție, crăime (
2). –
Crai +
suf. -ie.crăie (Dicționaru limbii românești, 1939)crăíe f.
Vechĭ. Regat orĭ principat.
crăie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)crăíe (
înv.)
s. f.,
art. crăía, g.-d. art. crăíei; pl. crăíi, art. crăíilecrăie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)crăie f. regat (vorbă ieșită din uz):
vechea crăie a Daciei BĂLC.
crăie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRĂÍE, crăii, s. f. (În basme) Țară peste care domnește un crai (
1); regat, împărăție, crăime (
2). —
Crai +
suf. -ie.