crăcănuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CRĂCĂNÚȚĂ,crăcănuțe, s. f. Diminutiv al lui crăcană. – Crăcană + suf. -uță.
crăcănuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) crăcănúță (rar) s. f., g.-d. art. crăcănúței; pl. crăcănúțe
crăcănuță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CRĂCĂNÚȚĂ,crăcănuțe, s. f. Diminutiv al lui crăcană. — Crăcană + suf. -uță.