crăci(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CRĂCÍ,crăcésc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) crăcăna. – Din crac2.
crăci(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) crăcí(a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crăcésc, imperf. 3 sg. crăceá; conj. prez. 3 să crăceáscă
crăci(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CRĂCÍ,crăcésc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) crăcăna. — Din crac2.
crăcì(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) crăcì v. Mold. a crăcăna: se crăcește cu un picior la răsărit CR.