crăcușor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CRĂCUȘÓR,crăcușori, s. m. Diminutiv al lui crac. – Crac + suf. -ușor.
crăcușor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) crăcușór s. m., pl. crăcușóri
crăcușor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CRĂCUȘÓR,crăcușori, s. m. Diminutiv al lui crac2 — Crac2 + suf. -ușor.