crăculiță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CRĂCULÍȚĂ,crăculițe, s. f. Crăcuță. – Cracă + suf. -uliță.
crăculiță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) crăculíță (rar) s. f., g.-d. art. crăculíței; pl. crăculíțe
crăculiță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CRĂCULÍȚĂ,crăculițe, s. f. Crăcuță. — Cracă + suf. -uliță.