crâșmușoară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CRÂȘMUȘOÁRĂ,crâșmușoare, s. f. Crâșmuliță. – Crâșmă + suf. -ușoară.
crâșmușoară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) crâșmușoáră (reg.) s. f., g.-d. art. crâșmușoárei; pl. crâșmușoáre
crâșmușoară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CRÂȘMUȘOÁRĂ,crâșmușoare, s. f. (Pop.) Crâșmuliță. — Crâșmă + suf. -ușoară.