crâșca - explicat in DEX

crâșca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CRÂȘCÁ, crâșc, vb. I. Intranz. 1. (Reg.) A scrâșni din dinți de ciudă, de mânie etc. 2. (Despre zăpada înghețată) A scârțâi, a trosni (sub picioare). – Formație onomatopeică.

crâșca (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
crâșcá, vb. tranz. – A scrâșni din dinți de mânie: „Crâșcă iadu și îmi cere / Să-i dau pe mândra, de-a mere. / -Taci, iadule, nu crâșca” (Memoria 2001: 99). – Formație onomatopeică.

crâșca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
crâșcá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 crấșcă; conj. prez. 3 să crấște

crâșca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CRÂȘCÁ, crâșc, vb. I. Intranz. 1. (Reg.) A scrâșni din dinți de ciudă, de mânie etc. 2. (Despre zăpada înghețată) A scârțâi, a trosni (sub picioare). — Formație onomatopeică.