crâncenit(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CRÂNCENÍT, -Ă,crânceniți, -te, adj. (Rar) Crâncen. – Crâncen + suf. -it.
crâncenit(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) crâncenít (rar) adj. m., pl. crânceníți; f. crâncenítă, pl. crânceníte
crâncenit(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CRÂNCENÍT, -Ă,crânceniți, -te, adj. (Rar) Crâncen. — Crâncen + suf. -it.