crumpenă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRÚMPENĂ, crumpene, s. f. (
Reg.) Cartof. – Din
scr. krumpir.crumpenă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)crúmpenă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. crúmpenei; pl. crúmpenecrumpenă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)crumpenă f. numele oltenesc și ardelenesc al
cartofului. [Și
crumpiră = Sas. KRUMMPIRN (germ.
Grundbirne)].
crumpenă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRÚMPENĂ, crumpene, s. f. (
Reg.) Cartof. — Din
sb. krumpir.