cruciată (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRUCIÁTĂ s. f. v. cruciadă.cruciată (Dicționar de neologisme, 1986)CRUCIÁTĂ s.f. v.
cruciadă.
cruciată (Dicționaru limbii românești, 1939)*cruciátă f., pl.
e (d.
cruciat). Nume dat, în evu mediŭ, expedițiunilor armatelor creștineștĭ care se luptaŭ contra păgînilor ca să libereze Ierusalimu saŭ contra ereticilor.
Fig. Luptă înverșunată și concentrată. – Fals
-adă.cruciată (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cruciată f.
1. nume dat expedițiunilor întreprinse de creștini în evul-mediu spre a relua Palestina dela Muzulmani;
2. fig. opintiri concentrate pentru a combate niște instituțiuni, niște abuzuri.
cruciată (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRUCIÁTĂ s. f. v. cruciadă.