cromit - explicat in DEX

cromit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CROMÍT, cromiți, s. m. Oxid natural dublu de fier și crom, cubic, metalic, negru, întâlnit în rocile eruptive. – Din fr. chromite.

cromit (Dicționar de neologisme, 1986)
CROMÍT s.m. Cromat natural de fier. [< fr. chromite].

cromit (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CROMÍT s. m. cromat natural de fier și crom. (< fr. chromite)

cromit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cromít s. m., pl. cromíți

cromit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CROMÍT, cromiți, s. m. Oxid natural dublu de fier și crom, cubic, metalic, negru, întâlnit în rocile eruptive. — Din fr. chromite.