cromizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CROMIZÁRE, cromizări, s. f. Tratament termochimic de îmbogățire cu crom, prin difuzie, a stratului superficial al unei piese de oțel sau de fontă, în vederea rezistenței la coroziune și la uzură a acesteia. – Din
cromiza.cromizare (Dicționar de neologisme, 1986)CROMIZÁRE s.f. Tratament termochimic de îmbogățire cu crom a stratului superficial al unor piese metalice pentru a le face mai rezistente la oxidare, coroziune și uzură. [<
cromiza].
cromizare (Marele dicționar de neologisme, 2000)CROMIZÁRE s. f. tratament termochimic de cementare cu crom. (< cromiza)
cromizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cromizáre s. f.,
g.-d. art. cromizắrii; pl. cromizắricromizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CROMIZÁRE, cromizări, s. f. Tratament termochimic de îmbogățire cu crom, prin difuzie, a stratului superficial al unei piese de oțel sau de fontă, în vederea sporirii rezistenței la coroziune și la uzură a acesteia. — Din
cromiza.