creștet - explicat in DEX

creștet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CRÉȘTET, creștete, s. n. 1. Vârful capului; sinciput. ◊ Expr. Din (sau de la creștet) până în tălpi sau din tălpi până în creștet = de sus până jos, în întregime, peste tot trupul. ♦ Părul (din vârful) capului. ♦ (Rar) Căpătâi. 2. Vârf, culme, pisc, înălțime. – Crește + suf. -et.

creștet (Dicționaru limbii românești, 1939)
créștet n., pl. e (d. creastă supt [!] infl. luĭ a crește). Vîrfu capuluĭ omuluĭ. Vîrf, culme: creștetu munților. Din creștet pînă´n tălpĭ, din cap pînă´n călcîĭe, peste tot corpu, în tot corpu: a simți un fior din creștet pînă´n tălpĭ, ignorant din creștet pînă´n tălpĭ.

creștet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
créștet s. n., pl. créștete

creștet (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
creștet n. 1. mijlocul părții superioare a capului (de unde perii se împart în diferite direcțiuni): din creștet până’n talpă; 2. (poetic) cap, căpătâiu: la creștet să nu-mi plângi EM.; 3. vârf, muche: creștetul muntelui, arborelui; 4. fig. culme: ajunse la creștetul măririi [Formațiune din crește4: lit. ceea ce crește în sus].

creștet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CRÉȘTET, creștete, s. n. 1. Vârful capului; sinciput. ◊ Expr. Din (sau de la creștet) până în tălpi sau din tălpi până în creștet = de sus până jos, în întregime, peste tot trupul. ♦ Părul (din vârful) capului. ♦ (Rar) Căpătâi. 2. Vârf, culme, pisc, înălțime. — Crește + suf. -et.