creanță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CREÁNȚĂ, creanțe, s. f. Dreptul creditorului de a pretinde de la debitor să dea, să facă sau să nu facă ceva; (
concr.) act care stabilește acest drept. [
Pr.:
cre-an-] – Din
fr. créance.