creangă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CREÁNGĂ, crengi, s. f. 1. Ramură a unui copac; cracă. ♦
Expr. (Adverbial)
A umbla creangă (sau
creanga) = a umbla fără rost, ca o haimana.
2. Fig. (
Înv.) Ramificație a unei familii de oameni. – Din
bg. granka.