creștet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRÉȘTET, creștete, s. n. 1. Vârful capului; sinciput. ◊
Expr. Din (sau
de la creștet)
până în tălpi sau
din tălpi până în creștet = de sus până jos, în întregime, peste tot trupul. ♦ Părul (din vârful) capului. ♦ (Rar) Căpătâi.
2. Vârf, culme, pisc, înălțime. –
Crește +
suf. -et.