crepitație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CREPITÁȚIE, crepitații, s. f. (
Med.) Zgomot patologic repetat, produs de ciocnirea a două oase fracturate, de frecarea aerului când pătrunde în plămânii bolnavi etc. – Din
fr. crépitation.crepitație (Dicționar de neologisme, 1986)CREPITÁȚIE s.f. Trosnitură produsă de ciocnirea extremităților unui os fracturat, de aerul pătruns în plămânii bolnavi etc. [Gen.
-iei, var.
crepitațiune s.f. / cf. it.
crepitazione, fr.
crépitation].
crepitație (Marele dicționar de neologisme, 2000)CREPITÁȚIE s. f. trosnitură produsă de ciocnirea extremităților unui os fracturat, de aerul pătruns în plămânii bolnavi. (< fr.
crépitation)
crepitație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)crepitáție (-ți-e) s. f.,
art. crepitáția (-ți-a), g.-d. art. crepitáției; pl. crepitáții, art. crepitáțiile (-ți-i-)crepitație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CREPITÁȚIE, crepitații, s. f. (
Med.) Zgomot patologic repetat, produs de ciocnirea a două oase fracturate, de frecarea aerului când pătrunde în plămânii bolnavi etc. — Din
fr. crépitation.