crepon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CREPÓN, crepoane, s. n. Țesătură de fire răsucite în așa fel încât să se obțină încrețituri neregulate și bobițe în relief. – Din
fr. crépon.crepon (Dicționar de neologisme, 1986)CREPÓN s.n. Țesătură cu crețuri sau cu bobițe în relief. [< fr.
crépon].
crepon (Marele dicționar de neologisme, 2000)CREPÓN s. n. țesătură cu crețuri sau cu bobițe în relief. (< fr.
crépon)
crepon (Dicționaru limbii românești, 1939)*crepón, n., pl.
oane (fr.
crépon). Crep des, de diferite colorĭ [!].
crepon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)crepón s. n., (sorturi)
pl. crepoánecrepon (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)crepon n. crep des.
crepon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CREPÓN, (
2)
crepoane, s. n. 1. Țesătură din fire răsucite în așa fel încât să se obțină încrețituri neregulate și bobițe în relief.
2. (La
pl.) Sorturi de crepon (1). — Din
fr. crépon.