crepitant - explicat in DEX

crepitant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CREPITÁNT, -Ă, crepitanți, -te, adj. (Franțuzism) Care produce zgomote scurte și repetate; care pârâie, care trosnește. – Din fr. crépitant.

crepitant (Dicționar de neologisme, 1986)
CREPITÁNT, -Ă adj. Care trosnește, care pârâie. [< fr. crépitant].

crepitant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CREPITÁNT, -Ă adj. care trosnește. (< fr. crépitant)

crepitant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*crepitánt, -ă adj. (lat. crépitans, -ántis). Rar. Care pîrîĭe saŭ plesnește (ca sarea în foc, de ex.).

crepitant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
crepitánt (livr.) adj. m., pl. crepitánți; f. crepitántă, pl. crepitánte

crepitant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CREPITÁNT, -Ă, crepitanți, -te, adj. (Livr.) Care produce zgomote scurte și repetate; care pârâie, care trosnește. — Din fr. crépitant.