creionare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CREIONÁRE, creionări, s. f. Acțiunea de
a creiona. –
V. creiona.creionare (Dicționar de neologisme, 1986)CREIONÁRE s.f. Acțiunea de a creiona. [<
creiona].
creionare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)creionáre s. f.,
g.-d. art. creionắrii; pl. creionắricreionare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CREIONÁRE, creionări, s. f. Acțiunea de
a creiona. —
V. creiona.