creiona (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CREIONÁ, creionéz, vb. I.
Tranz. A executa cu creionul un desen indicând numai trăsăturile generale ale modelului; a schița. ♦
Fig. (În literatură) A schița un portret, un caracter etc. – Din
fr. crayonner.creiona (Dicționar de neologisme, 1986)CREIONÁ vb. I. tr. A desena, a schița cu creionul. ♦ (
Fig.) A contura, a schița caracterul unui personaj într-o scriere etc. [Pron.
cre-io-. / < fr.
crayonner].
creiona (Marele dicționar de neologisme, 2000)CREIONÁ vb. tr. 1. a desena, a schița cu creionul. 2. (fig.) a contura, a schița portretul, caracterul unui personaj. (< fr.
crayonner)
creiona (Dicționar de argou al limbii române, 2007)creiona, creionez v. i. a fuma.
creiona (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)creioná (a ~) vb.,
ind. prez. 3
creioneázăcreiona (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)creioná v.
1. a desena cu creionul;
2. a schița.
creiona (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CREIONÁ, creionéz, vb. I.
Tranz. A executa cu creionul un desen indicând numai trăsăturile generale ale modelului; a schița. ♦
Fig. (În literatură) A schița un portret, un caracter etc. — Din
fr. crayonner.