creaționism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CREAȚIONÍSM s. n. Concepție teologică potrivit căreia sufletul fiecărui individ provine, prin creație nemijlocită, de la Dumnezeu, afirmându-se astfel că sufletul este un principiu deosebit de trup. [
Pr.:
cre-a-ți-o-] – Din
fr. créationisme.creaționism (Dicționar de neologisme, 1986)CREAȚIONÍSM s.n. Concepție teologică potrivit căreia lumea ar fi fost creată de către divinitate. [< fr.
créationisme].
creaționism (Marele dicționar de neologisme, 2000)CREAȚIONÍSM s. n. concepție teologică potrivit căreia lumea a fost creată de către divinitate. (< fr.
créationisme)
creaționism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CREAȚIONÍSM (‹
fr.; {s})
s. n. Teorie teologică potrivit căreia sufletul fiecărui individ provine, prin creație nemijlocită, de la Dumnezeu, nu de la părinți, afirmîndu-se astfel că sufletul este un principiu deosebit de trup. Reprezentanți:
Sf. Atanasie,
Sf. Grigorie de Nyssa,
Sf. Ioan Gură de Aur.
creaționism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)creaționísm (cre-a-ți-o-) s. n.creaționism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CREAȚIONÍSM s. n. Teorie teologică potrivit căreia sufletul fiecărui individ provine, prin creație nemijlocită, de la Dumnezeu, afirmându-se astfel că sufletul este un principiu deosebit de trup. [
Pr.:
cre-a-ți-o-] — Din
fr. créationisme.