creație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CREÁȚIE, creații, s. f. Acțiunea de a crea opere artistice, științifice etc.; (
concr.) produs (valoros) al muncii creatoare, operă creată. ♦ Interpretare (cu măiestrie) a unui rol într-o piesă de teatru, într-un film. [
Pr.:
cre-a-. –
Var.: (
înv.)
creațiúne s. f.] – Din
fr. création, lat. creatio, -onis.creație (Dicționar de neologisme, 1986)CREÁȚIE s.f. Acțiunea de a crea; (
concr.) produs al muncii creatoare; lucru, operă creată. ♦ Interpretare bună, originală a unui rol dintr-o piesă sau dintr-un film. [Pron.
cre-a-, gen.
-iei, var.
creațiune s.f. / cf. lat.
creatio, fr.
création].
creație (Marele dicționar de neologisme, 2000)CREÁȚIE s. f. 1. acțiunea de a crea; produs al muncii creatoare; lucru, operă creată. 2. interpretare originală, reușită a unui rol într-o piesă sau într-un film. 3. totalitatea ființelor create de către Dumnezeu; univers. (< fr.
création, lat.
creatio)
creație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)creáție (cre-a-ți-e) s. f.,
art. creáția (-ți-a), g.-d. art. creáției; pl. creáții, art. creáțiile (-ți-i-)creație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CREÁȚIE, creații, s. f. Acțiunea de a crea opere artistice, științifice etc.; (
concr.) produs (valoros) al muncii creatoare, operă creată. ♦ Interpretare (cu măiestrie) a unui rol într-o piesă de teatru, într-un film. ♦ (În religiile monoteiste)
a) Actul prin care Dumnezeu a creat Universul, în mod absolut, din nimic, prin cuvântul și voința Lui;
b) Substanța materială a Universului, opera lui Dumnezeu. [
Pr.:
cre-a-. —
Var.: (
înv.)
creațiúne s. f.] — Din
fr. création, lat. creatio, -onis.