creațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CREAȚIÚNE s. f. v. creație.creațiune (Dicționar de neologisme, 1986)CREAȚIÚNE s.f. v.
creație.
creațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*creațiúne (
ea 2 silabe) f. (lat.
creátio, -ónis. V.
crăcĭun). Acțiunea de a crea, facere:
creațiunea lumiĭ. Universu, totalitatea ființelor. Lucru creat:
creațiune folositoare. Înființare:
a crea o școală. – Și
-áție și
-áre.creațiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)creațiune f.
1. acțiunea de a crea;
2. totalitatea ființelor create, universul;
3. lucru creat:
creațiune folositoare; 4. fundare: creațiunea atâtor școale.
creațiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CREAȚIÚNE s. f. v. creație.