creștinește (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CREȘTINÉȘTE adv. Ca un creștin (
II 1), în felul creștinilor. –
Creștin +
suf. -ește.creștinește (Dicționaru limbii românești, 1939)creștinéște adv. Ca creștiniĭ.
Fig. Uman, blînd. Lămurit, cu înțeles:
spune-ĭ creștinește.creștinește (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)creștinéște adv.creștinește (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)creștinește adv.
1. ca un creștin;
2. limpede și înțeles:
vorbește-mi creștinește AL.
creștinește (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CREȘTINÉȘTE adv. Ca un creștin (
II 1), în felul creștinilor. —
Creștin + suf. -ește.