creștina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CREȘTINÁ, creștinéz, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) face creștin (
II 1), a (se) boteza în religia creștină. – Din
creștin.creștina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)creștiná (a ~) vb.,
ind. prez. 3
creștineázăcreștinà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)creștinà v. a boteza, a face creștin.
creștina (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CREȘTINÁ, creștinéz, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) face creștin (
II 1), a (se) boteza în religia creștină. — Din
creștin.