creștinătate - explicat in DEX

creștinătate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CREȘTINĂTÁTE s. f. Totalitatea creștinilor (II 1); lumea creștină. – Creștin + suf. -ătate.

creștinătate (Dicționaru limbii românești, 1939)
creștinătáte f. (d. creștin). Totalitatea țărilor saŭ popoarelor creștine.

creștinătate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
creștinătáte s. f., g.-d. art. creștinătắții

creștinătate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
creștinătate f. 1. toate popoarele creștine; 2. toate țările unde domină religiunea creștină.

creștinătate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CREȘTINĂTÁTE s. f. 1. Ansamblul țărilor sau popoarelor creștine (I). 2. Comunitate de creștini. — Creștin + suf. -ătate.