creion (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CREIÓN, creioane, s. n. 1. Ustensilă pentru scris sau desenat, constituită dintr-o mină neagră sau colorată, protejată de un înveliș de obicei din lemn; bețișor făcut din argilă combinată cu diferite substanțe, cu care se poate desena în diferite culori.
2. Desen realizat în creion (
1).
3. Fig. Mod de a scrie, de a compune; ușurința de a scrie, de a compune ceva (valoros).
4. Obiect în formă de creion (
1) preparat din substanțe cosmetice, folosit ca fard.
5. (În sintagma)
Creion luminos = dispozitiv electronic folosit pentru introducerea datelor și informațiilor în minicalculatoare. – Din
fr. crayon.creion (Dicționar de neologisme, 1986)CREIÓN s.n. 1. Obiect prismatic sau cilindric, având la mijloc o mină de grafit sau din alt material, cu care se scrie sau se desenează.
2. Preparat cosmetic sau farmaceutic folosit la machiaj etc. [Pron.
cre-ion. / < fr.
crayon].
creion (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)creión (creioáne), s. n. – Ustensilă pentru scris.
Fr. crayon. –
Der. creiona, vb., din
fr. crayonner.creion (Marele dicționar de neologisme, 2000)CREIÓN s. n. 1. bastonaș de lemn având la mijloc o mină neagră sau colorată pentru scris sau desenat. 2. schiță a unui desen executată în creion (1); eboșă (a unui tablou, a unei poezii). 3. ustensilă asemănătoare cu creionul (1), baton având diferite întrebuințări. ♦ ~ luminos = dispozitiv electronic pentru introducerea datelor și informațiilor în minicalculatoare. 4. (fig.) ușurință de a scrie, de a desena, de a compune. (< fr.
crayon)
creion (Dicționar de argou al limbii române, 2007)creion, creioane s. n. 1. țigară.
2. (
intl.) broască italienească de ușă.
creĭon (Dicționaru limbii românești, 1939)*creĭón n., pl.
ĭoáne (fr.
crayon, d.
craie, cretă). Vărguță de grafit, orĭ de altă substanță minerală pusă într´un bețișor de lemn ca să scriĭ orĭ să desemnezĭ [!]. – Pop.
plumb. În vest
plaĭvaz.creion (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)creión s. n.,
pl. creioánecreion (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)creion n. bastonaș de cărbune mineral sau pastă uscată închisă într’un bețișor de lemn spre a scrie sau desena (=fr.
crayon).
creion (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CREIÓN, creioane, s. n. 1. Ustensilă pentru scris sau desenat, constituită dintr-o mină neagră sau colorată, protejată de un înveliș de obicei din lemn; bețișor făcut din argilă combinată cu diferite substanțe, cu care se poate desena în diferite culori.
2. Desen realizat în creion (1).
3. Fig. Mod de a scrie, de a compune; ușurința de a scrie, de a compune ceva (valoros).
4. Obiect în formă de creion (1) preparat din substanțe cosmetice, folosit ca fard.
5. (În sintagma)
Creion luminos = dispozitiv electronic folosit pentru introducerea datelor și informațiilor în minicalculatoare. Din
fr. crayon.