craĭdon - explicat in DEX

craidon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CRAIDÓN, craidoni, s. m. (Înv.) Crai (2). – Crai + don [Juan].

craidon (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
craidon, craidoni s. m. s. crai

craĭdon (Dicționaru limbii românești, 1939)
craĭdón și craidón m. (d. craĭ 1). Fam. Ștrengar, berbant, muĭeratic.

craidon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
craidón (înv.) (crai-) s. m., pl. craidóni

craidon (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
craidon m. craiu de tânăr, ștrengar. [Derivat din craiu cu un sufix analogic (cf. Cupidon)].

craidon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CRAIDÓN, craidoni, s. m. (Înv.) Crai (2). — Crai + don [Juan].