craniotomie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRANIOTOMÍE, craniotomii, s. f. Tăietură chirurgicală a craniului făcută cu craniotomul. [
Pr.:
-ni-o-] – Din
fr. crâniotomie.craniotomie (Dicționar de neologisme, 1986)CRANIOTOMÍE s.f. (
Med.) Deschidere sau perforare a craniului fetal în cursul nașterii în caz de hidrocefalie sau făt mort; cefalotomie. ♦ Deschidere chirurgicală a capului pentru explorarea conținutului cranian. [Gen.
-iei. / < fr.
crâniotomie].
craniotomie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CRANIOTOMÍE s. f. 1. decapitare, în embriotomie, pentru extragerea fătului, în caz de distocie gravă; cefalotomie. 2. deschidere chirurgicală a craniului pentru a putea ajunge la o tumoare cerebrală. (< fr.
crâniotomie)
craniotomie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)craniotomíe (-ni-o-) s. f.,
art. craniotomía, g.-d. art. craniotomíei; pl. craniotomíi, art. craniotomíilecraniotomie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRANIOTOMÍE, craniotomii, s. f. Tăietură chirurgicală a craniului făcută cu craniotomul. [
Pr.:
-ni-o-] — Din
fr. crâniotomie.