craniotom (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRANIOTÓM, craniotome, s. n. Instrument chirurgical cu ajutorul căruia se sparg oasele craniului la făt atunci când acesta nu poate fi expulzat. [
Pr.:
-ni-o-] – Din
fr. craniotome.craniotom (Dicționar de neologisme, 1986)CRANIOTÓM s.n. Instrument chirurgical pentru deschiderea craniului. [< fr.
crâniotome, cf. gr.
kranion – craniu,
tome – tăiere].
craniotom (Marele dicționar de neologisme, 2000)CRANIOTÓM s. n. instrument chirurgical pentru deschiderea craniului. (< fr.
crâniotome)
craniotom (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!craniotóm (-ni-o-) s. n.,
pl. craniotómuricraniotom (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRANIOTÓM, craniotomuri, s. n. Instrument chirurgical pentru deschiderea craniului la făt atunci când acesta nu poate fi expulzat. [
Pr.:
-ni-o-. —
Pl. și:
craniotome] — Din
fr. crâniotome.