crâmpoți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRÂMPOȚÍ, crâmpoțésc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A tăia, a rupe, a sfâșia în bucăți inegale; a ciopârți. ♦ A mânca fără rânduială, de ici de colo, câte puțin. – Din
crâmpot (puțin folosit, „bucată”,
et. nec.).