cramponare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRAMPONÁRE s. f. Faptul de
a se crampona. –
V. crampona.cramponare (Dicționar de neologisme, 1986)CRAMPONÁRE s.f. Acțiunea de a se crampona și rezultatul ei; prindere, agățare. [<
crampona].
cramponare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cramponáre s. f.,
g.-d. art. cramponắriicramponare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRAMPONÁRE s. f. Faptul de
a se crampona. —
V. crampona.