cracoviană (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRACOVIÁNĂ, cracoviene, s. f. Cracoviac. [
Pr.: –
vi-a-] – Din
fr. cracovienne.cracoviană (Dicționar de neologisme, 1986)CRACOVIÁNĂ s.f. Cracoviac. [< fr.
cracovienne].
cracoviană (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cracoviánă (cracoviéne), s. f. – Dans polonez la modă la începutul
sec. XIX. –
Var. crăcăuană. De la
Cracovia, numele
rom. pentru Krakow, oraș din Polonia;
var., direct din numele polonez. De aceeași origine este
cracoviță, s. f. (manta).
cracoviană (Dicționaru limbii românești, 1939)*cracoviánă f., pl.
ene (d.
Cracovia; fr.
cracovienne). Un dans polonez viŭ și ușor. – Odinioară
cracăŭanca, d.
Cracăŭ, (pol.
Kraków), Cracovia.
cracoviană (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cracoviană f. danț polon, la modă pe vremea lui Caragea:
săltătoarea cracoviană a Leșilor FIL.