crăpăturică(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CRĂPĂTURÍCĂ,crăpăturici, s. f. (Rar) Diminutiv al lui crăpătură. – Crăpătură + suf. -ică.
crăpăturică(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) crăpăturícă s. f., g.-d. art. crăpăturícii; pl. crăpăturíci
crăpăturică(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CRĂPĂTURÍCĂ,crăpăturici, s. f. (Rar) Diminutiv al lui crăpătură. — Crăpătură + suf. -ică.