crăpătură - explicat in DEX

crăpătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CRĂPĂTÚRĂ, crăpături, s. f. 1. Deschizătură; plesnitură; spărtură, fisură. 2. Spațiu îngust, între o ușă, o fereastră etc. (întredeschisă) și tocul respectiv; întredeschise. – Lat. crepatura.

crăpătură (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
crăpătură, crăpături s. f. (eufem.) vulvă; vagin.

crăpătură (Dicționaru limbii românești, 1939)
crăpătúră f., pl. ĭ. Loc crăpat, apertură: crăpăturile pămîntuluĭ cînd e secetă.

crăpătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
crăpătúră s. f., g.-d. art. crăpătúrii; pl. crăpătúri

crăpătură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
crăpătură f. deschizătură lunguiață ce face un lucru când crapă: crăpătura copaciului.

crăpătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CRĂPĂTÚRĂ, crăpături, s. f. 1. Deschizătură; plesnitură; spărtură, fisură. 2. Spațiu îngust, între o ușă, o fereastră etc. (întredeschisă) și tocul respectiv; întredeschise. — Lat. crepatura.